- “Nu sunt credincios – și încă trăiesc!”.
Atunci, credinciosul i-a spus:
- “Desigur, văd lucrul acesta. Dar sunteți obligat să folosiți un cuvințel care are multe să spună”.
- “Eu, obligat?”, protestă omul.
- “Sigur, căci spuneți: Și încă trăiesc. Sunteți obligat să spuneți acest «încă», pentru că știți că, indiferent că sunteți credincios sau nu, trebuie să muriți. Sunteți de părere că sunteți un om liber, dar de fapt nu sunteți!”
Apoi, credinciosul continuă să-i spună acelui om despre Domnul Isus, care a devenit Om, pentru a muri și apoi a învia din morți, pentru ca El “să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor”.
Omul l-a întrerupt cu un gest apărător:
- “Nu permit, ca să-mi inspirați teamă. Când va fi odată așa de departe, voi muri de bunăvoie, în zilele de astăzi este posibil aceasta fără dureri!”.
- “Aveți dreptate și nu. Să mori este posibil în zilele noastre fără dureri corporale. Dar când veți coborî undeva, va trebui să urcați în același timp altundeva. Domnul Isus Însuși a spus, că oameni ca dumneavoastră își vor deschide ochii sufletului lor în locul de chin!”
-“Timpul este cel mai bun sfătuitor”, a spus omul și a vrut să plece.
-“Stați”, strigă celălalt, “și aici faceți iarăși o greșeală mare. De partea cealaltă este totul definitiv și veșnic. Atunci nu se mai poate schimba nimic!”.
(Sursa: SĂMÂNȚA BUNĂ / http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu