Nu demult vâslea o mică barcă șubredă cu opt oameni distruși, da, apropiindu-se de moarte, pe marea sălbatică și furibundă. Era un căpitan de corabie cu șapte marinari ai lui. Corabia, pe care au fost, a eșuat pe undeva, iar ei s-au putut salva cu chiu cu vai, coborând repede barca de salvare din corabie în mare și sărind în ea. - Deja de opt zile erau mânați așa, încoace și încolo, erau aproape morți de foame și se topeau pe picioare și în plus erau înghețați de frig și uzi. Deja își pierduserăși graiul și abia dacă se mai puteau înțelege unii cu alții prin semne. În ziua a opta au văzut, în sfârșit, la mare depărtare o corabie și încordându-și ultimele puteri, au ridicat în sus o cârmă de care au legat o jachetă, ca semn căacolo se găsesc oameni în necaz și primejdie. Dar se pare că semnul n-a fost observat de nimeni, căci curând acea corabie a dispărut din raza lor de vedere. - Către seară, în timpul fluxului și când soarele se pregătea să apună, au văzut din nou o corabie și și-au înălțat din nou semnul. Acum era în joc ceva serios, de a se face observați și aceasta fără ezitare, căci soarele era gata să apună. Aproape că simțeau că nu vor supraviețui nopții. – Atunci, în necazul lui cel mai mare, căpitanul și-a amintit de Dumnezeu cel Atotputernic, Atotmilostiv, Atotștiutor și i-a făcut pe tovarășii lui de suferință să ințeleagă că trebuie să se roage și din inimi îngrijorate s-au înălțat la tronul lui Dumnezeu rugăciune și stăruință.
În același timp, comandantul corăbiei pe care o văzuserăei, stătea pe punte și citea din Biblie. Deodată i-a căzut cartea din mâini și s-a aplecat ca s-o ridice; și făcând gestul acesta, a putut să arunce o privire soarelui care scăpăta deasupra mării. Astfel a descoperit îndepărtatul semnal de ajutor, luminat de discul incandescent, de foc, al soarelui; dar numai o secundă căci în clipa următoare soarele a și dispărut la orizont. Dar el văzuse destul ca să înțeleagăce se petrece. Și după o oră de groază, în care sărmanii naufragiați se credeau pierduți cu desăvârșire, au auzit zgomotul vâslelor unei bărci. Imediat după aceea au fost salvați.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu